

Una tarra ci hè
À L'ACULA DI CINTU
U Cintu hè lu to core
È ne conti le to strade
Sò petre accumpulate
Poste pè ch'omu capisca
Quant'elle sò belle l'ore.
Niolu hè la to mente
Fiurita à paisoli
Quanti vechji si sò soli
À l'entre di a so notte
Ma, tù ci sì cù la to ghjente.
U tempu s'hè firmatu
In e sepe à rifiatassi
È sò corie, è sò bassi
À infierì li to detti
D'omu acula beatu.
Vidarei u nostru ghjornu
Ùn pò esse ciò ch'omu crede
Una casa senza fede
Turneranu e friture
È sarà caldu ogni fornu.
À quelli chì una sera
Ind'è tè fecenu cena
Li ai datu una penna
Pè ammintà la to storia
L'amore di'ssa terra.
A MUNTAGNERA
Ch'ellu si n'hè scorsu maghju
Sarà più d'una simana
Approntati, o capraghju !
À lascià piaghja è calmana
Ch'ai da fà l'altu viaghju
Dopu ghjuntu in Barghjiana.
Avvedeci, o Falasorma !
Cù i parenti è l'amichi
Sempre liati à Niolu
Per e gioie è i castichi,
Da Montestremu à u mare
Avemu listessi antichi.
Sbuccarè in Caprunale
Guardendu da altu à bassu
Supranendune à O'mità
È a funtana di u Tassu
Basgiati a croce nova
Chì a vechja ùn s'hè più trova.
U terzu ghjornu à la mane
Ti n'andarè vulinteri
In Sesta o Petra Pinzuta,
Biccarellu o à Tileri:
Più chè mai ghjunghjaranu
À l'abbordu di i frusteri.
Avà chì ai righjuntu
Di l'estate u rughjone
Di tantu in tantu in paese
Affaccati à l'occasione
Poi ùn manca la to festa
A mane di Sant'Antone,
Poi ùn manca la to festa
A mane di Sant'Antone.
DA GRANDE
Sappia oghje quale sò
È ciò ch'o saraghju grande
Saraghju cum'è babbò
Rè di le muntagne bianche.
Un campagnolu curtese
Cù la mio mamma natura
Un pasturellu di paese
Passi d'elpe è di pianura.
Vogliu avè mill'animali
Pecure, capre è vaccine
Senza calle nè stazzali
Senza rete nè cunfine.
Solu avè un barraccone
Grande guasi cum'è un mondu
Pè nasconde à la stagione
E mio bestie tutte in tondu.
Cum'è amiche, altagne è volpe
Cum'è manghjà, frutta è acqua
Cum'è tettu stelle è sole
Ch'in l'erba l'aria si stracqua.
È dinù per l'istatina
Fà mi tante mirendelle
Pè le valle è le culline
Cù millaie di zitelli.
È poi l'ai ben'capita
Chì vinarai incù mè
È inseme in la vita
Ne seremu regina è rè.
È PURU SIMU QUÌ
Timpeste d'Oriente
È straziata ghjente
È puru simu quì...
Genuvesi i cummerci
È mattane di tempi guerci
È puru simu quì...
Crucetta assuffucata
È brama crucifissata
È puru simu quì...
Francisata feroce
È populi senza voce
È puru simu quì...
Quattordeci ùn li dicia
Tant'anni di caristia
È puru simu quì...
Partenze è spalluzzere
È sole ch'ùn dà più spere
È puru simu quì...
Cità di u San Rimore
Ruchjate senza pastore
È puru simu quì...
À e lenze di l'abbandonu
A macchja chere pardonu
È puru simu quì !
EO SAI
Eo sai saraghju quì
Pè chì memoria toia
Abbia sempre una lenza da annacquà
Un sole da ragighjà.
Eo sai saraghju quì
À parà ti lu tempu
Chì hà da zuccà e fronte
À porghje ti à e volte e mio riviglie tonte.
À sente ti centu hè più cose dì
Eo sai saraghju quì.
Eo sai saraghju quì
Ad'apprupinquà i ghjorni
Pè chì u viaghju
Ùn si fia in un travintaghju.
Eo sai saraghju quì
Quandu strughje l'ultima neve
È chì Golu fattu si n'hè zergosu
Da l'anni sbrembatu ma silenziosu.
À sente ti centu hè più cose dì
Eo sai saraghju quì.
FIURE
Un vascellu tontu
È un marosulu mossu
Cum'è tela slibrata
À un sguardu chì conta
U stampu di una smossa.
Ed eiu à mezi à quessi
Urfagnu di memoria
Calpighjatu in l'andà
Di li ghjorni prumessi
Mare di l'anticoriu.
Un cunvugliu umanu
Persu in lu so rambusciu
Mez'à e cose finite
Mez'à e bughje vite
Passu d'ultimu usciu.
È u tempu s'hè ammansatu
Addossu à i mio passi
Cum'è a neve in foce
Quandu mancu una voce
Più nun vole sgabbiassi.
Un vascellu tondu
Marosulu di miseria
Imagina d'un alba
Mentre a mio carne calda
Nun ghjetta chè materia.
L'OMBRA MURTULAGHJU
D'asprura s'hè fattu lu raghju
Di a tarra hè biancu lu sulaghju
L'ore si sò triste è pisive
Un ombra corre trà e campive.
Cutteghja l'anima svanita
Si lenta à suspira a vita,
Sbuleca macchja è sipalaghju
Vene à chjamà u so fuculaghju.
Nascenu ughjulu è abbaghju
In e chjose negre pagne
Ruspa è rumena e campagne
Si insanguineghja lu caghju.
A notte stende lu so imperu
Sgotta à bughjoni l'ultimu seru
Fala u vadu fuma u pagliaghju
È l'ombra scompie lu so viaghju.
Cantanu in celu e più pietose
Cantanu in pienti, voce angusciose
Di u ventu s'apre u cataraghju
À u passu di u murtulaghju...
MALANNI
Disuccupatu sò pè la campagna
È mi ne vò pè i so chjassi solu
Fighjendune'ssi lochi di cuccagna
È aspettendu a notte in paisolu.
I mio pinseri sò à l'ammarezza
À l'avvacinu, à la malincunia
È mi stantu à cunservà la saviezza
Chì più d'una volta si n'anderia.
Disuccupatu sò pè la citane
È mi ne vò pè i carrughji solu
Fighjendune e vitrine à robe vane
È aspittendu di l'ore lu scolu.
I mio pinseri sò à l'ammarezza
À l'avvacinu, à la malincunia
È mi stantu à cunservà la saviezza
Chì più d'una volta si n'anderia.
Disuccupatu sò ma chì vulite ?
Travaglierebbe anch'eiu s'eiu pudia
À mè ùn mi circate tante lite
Ch'ùn m'arricordu più di ciò chè l'allegria.
I mio pinseri sò à l'ammarezza
À l'avvacinu, à la malincunia
È mi stantu à cunservà la saviezza
Chì più d'una volta si n'anderia.
SÒ L'OMU
Sò l'omu,
Quellu di i ghjorni senza ragioni
Di e notte senza lucenda
Di a calmana tremenda
È di u fretu senza fuconi.
Sò l'omu,
Invichjatu in un cantu
Di tè innamuratu forse
Chì faci cù lu mio percorsu
Veculu è Campusantu.
Sò l'omu,
Fruttu di un paese
D'una radica nudosa
È a mio stella hè ascosa
Sott'à lu to bilese.
Sò l'omu,
D'una storia à mai scritta
D'un oceanu verde
Di ciò chì più nun si perde
D'una brama ch'ùn s'azzitta.
U LAMENTU DI MARIA
O sianu li mè ochji à manu di Diu maiò
Vinuta à a fronte toia da ambata di vita,
Lu mè dilettu dolce, la mè carne ferita.
Sia di ricordu sempre u locu duve mi stò,
Dund'hè corsu u to sangue in la sera tradita
À pede di a to croce l'umanità in cruccò.
Lu to arsente sguardu chì di u sole fù branu,
Eiu l'aspittaraghju per u so vultà gluriosu,
Incù'ssu passu lebbiu'ssu visu mai rosu,
Aspittaraghju à tè lu to dettu tercanu
Suldatu di l'alte paci, figliolu cimintosu
L'anghjuli appress'à tè in longu stolu vanu.
Cusì negri i niuli cullandi à l'Oriente,
È scuru u punente chì impanna stu mondu
Ne sì nant'à una croce è tuttu ti stà di tondu
Più nun hè lu to sguardu bramosu è spampillente
In la so strana mossa leva una baraonda,
Mentre stai cusì chetu vincitore dulente.
Cum'è u celu s'hè greve è cum'è a notte hè fosca
Mantu negru chì balla ind'è l'anima meia
Ti gardu caru Ghjesù è a to sorte attosca
Tutta l'aria chì ingira'ssa vechja terra ebreia
È si ne và luntanu a chjama in a to bocca
Ch'hè ventu d'amore in la tenebra reia.
Di sopr'à a to fronte corsa hè una culomba
È una nebbia grisgia calata hè addossu à mè.
T'hà fattu lu Rumanu di sta croce una tomba,
Tù chì lampavi in terra u pesu di l'ohimè
Di a to carne viva ùn ferma più chè ombra
Una cota chì lagna cerca sempre u perchè.
O caru lu mè figliolu Diu di pelle umana
Omu chì si ne more in l'attese cuncolte
Vinutu à sole altu per riscattà a notte`
Più nun batte stu core di cotru hè la to manu
Un pocu di u to sangue nant'un farru rumanu
Hè dighjà una fiumara chì trabocca a morte.
Oramai mi ramentu sta notte di Betleemme
Mi ramentu u to visu a to parolla nesca
Le stantare di toiu chì funu tante gemme
Poi ste tenebre oghje in fronte à Gerusalemme
O tù chì sarè dumane quell'acqua chì rinfresca
Un core in lu nivone chì brusgia quant'è l'esca.
UNA TARRA C'HÈ
Una tarra c'hè per voi
Di lacrime d'invernu
D'ore chì vanu in darnu
È di luce chì piglia fine
Toccu Sittembre, dolce cunfine.
Una tarra c'hè per voi
Di sarre impaurite
Di carghji annant'à e dite
Omi in tana è frastoni
Quandu s'incroscanu i toni.
Una tarra c'hè per voi
Fragata da l'arsure
Brusgiata da e cutrure
Spusalizia d'eternu
Trà notte è fede, è infernu.
Una tarra c'hè per voi
Di mare, mondu è disertu
Di sfide è danni à ch'ùn hà apertu
E calle di l'amicizia
Una tarra c'hè... divizia !


